COSTÁ, pers. 3 cóstă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preț, o valoare în bani; a prețui. ♦ A se putea obține numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. și tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu prețul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e ușor, nu-mi cere nici un efort. – Din it. costare. Vezi definitia »

comentá (-téz, -át), vb. – A face observații asupra unui eveniment, unei întîmplări etc. Lat. commentari, fr. commenter (sec. XIX). – Der. comentariu (înv. comentarie), s. n. (apreciere, comentare), din lat. commentarium (sec. XVII); comentator, s. m. (autor de comentarii), din lat. commentator (sec. XIX). Vezi definitia »

COTÁ vb. I. tr. 1. A numerota potrivit unei anumite ordini. ♦ A stabili, a marca valoarea unei mărfi, a unor efecte de schimb etc. ♦ A introduce un efect la bursă. 2. (Fig.) A aprecia, a prețui, a evalua. [< fr. coter, it. quotare]. Vezi definitia »

FELICITÁ vb. I. tr. a spune cuiva cuvinte de laudă, urări cu ocazia unei aniversări, a unui eveniment important etc. II. refl. (fam.) a se socoti mulțumit pentru un rezultat obținut. (< fr. féliciter) Vezi definitia »

KÉTA s. f. pește teleostean înrudit cu păstrăvul, dar mai mare, care trăiește în mările din Extremul Orient și migrează în fluvii pentru reproducere. (< rus. keta) Vezi definitia »