NAPOLEÓN, napoleoni, s. m. 1. Veche monedă franceză de aur în valoare de 20 de franci, cu efigia lui Napoleon I și, mai târziu, cu cea a lui Napoleon al III-lea, care a circulat și la noi. 2. Varietate de mere de mărime mijlocie, cu pielița subțire și netedă, de culoare albă-gălbuie, cu pulpa albă, moale, fină, dulce și parfumată. ♦ Varietate de pere de mărime mijlocie, cu pielița subțire, netedă, de culoare verzuie sau galbenă cu puncte cafenii, cu pulpa albă, dulce și foarte mustoasă. ♦ Varietate de struguri cu boabe mari, ovale, gălbui, cu pielița groasă și miezul nu prea cărnos. [Pr.: -le-on] – Din fr. napoléon. Vezi definitia »

DIAFÓN s.n. (Mar.) Aparat pentru producerea semnalelor acustice de ceață cu ajutorul aerului comprimat. [< engl., fr. diaphon]. Vezi definitia »

METALOFÓN s.n. (Muz.) Glockenspiel. [< métallophone]. Vezi definitia »

COBALTOTRÓN s. n. aparat pentru radioterapie în anumite boli maligne, cu cobalt radioactiv. (< cobalt + -tron) Vezi definitia »

MONOTÓN, -Ă, monotoni, -e, adj. (Despre sunete, melodii; adesea adverbial) Care are sau care păstrează mereu același ton. ♦ Fig. Care indispune, plictisește etc. prin lipsa de variație sau de varietate; uniform. – Din fr. monotone. Vezi definitia »