PARALELÍSM s. n. 1. proprietate a două drepte sau plane de a fi paralele; paralelitate. 2. paralelă (III, 3) o ~ psihofizic (sau psihofiziologic) = concepție dualistă care consideră că fenomenele fiziologice și cele psihice nu prezintă nici un fel de relații cauzale între ele. 3. compoziție prin care se alătură două idei, sentimente, aspecte prin construcții sintactice. ◊ (muz.) mișcare în aceeași direcție a vocilor, fără modificare a intervalelor dintre ele. 4. (biol.) apariție a unor caractere similare în cursul evoluției, în populații (specii) înrudite filogenetic. (< fr. parallélisme) Vezi definitia »

MESMERÍSM s. n. Teoria magnetismului animal; (Med.) tratament bazat pe această teorie. – Din fr. mesmérisme. Vezi definitia »

ITALIENÍSM s. n. 1. cuvânt, expresie, element de jargon de origine italiană. 2. curent lingvistic inițiat de I. Heliade Rădulescu, care urmărea apropierea, prin mijloace artificiale, a limbii române de limba italiană. 3. habitudine, caracter italian. (< it. italianismo, fr. italianisme) Vezi definitia »

GÂNDIRÍSM s.n. Curent ideologic din România care propovăduia misticismul ortodox, tradiționalismul retrograd, naționalismul și unitatea națională deasupra claselor sociale, sub egida bisericii. [< „Gândirea” + -ism]. Vezi definitia »

CONCORDÍSM s. n. sistem exegetic care caută să pună de acord învățătura biblică cu rezultatele științei. (< fr. concordisme) Vezi definitia »