Definita cuvantului florescență
FLORESCÉNȚĂ s. f. efectul acțiunii de a înflori; proprietate a unei plante de a se menține înflorită. ◊ înflorire masivă. (< germ. Florenszenz)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu florescență
póșchină, póșchine, s.f. (reg.) cojoc vechi. Vezi definitia »
SALAMÁNDRĂ s. f. mic batracian, asemănător șopârlei, prin locuri umede și întunecoase. (< fr. salamandre, lat. salamandra) Vezi definitia »
SINGENÉZĂ s.f. (Geol.) Stadiu în evoluția rocilor sedimentare corespunzând timpului de formare a sedimentelor. [< fr. syngenèse, cf. gr. syn – cu, genesis – naștere]. Vezi definitia »
coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug). Vezi definitia »
PORTÁRMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă. – Port1- + armă. Vezi definitia »