BRUIÁJ s. n. faptul de a bruia; perturbare electromagnetică voită a recepției undelor radioelectrice prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. (< fr. brouillage) Vezi definitia »

PISTONÁJ, pistonaje, s. n. (Tehn.) 1. Pistonare. 2. Crearea unei depresiuni în spațiul situat sub garnitura de foraj a unei sonde. – Din fr. pistonnage. Vezi definitia »

TATUÁJ, tatuaje, s. n. 1. Tatuare; (concr.) desen care rămâne pe piele după tatuare. 2. Marcare a animalelor cu semne imprimate în piele pentru recunoaștere și identificare. [Pr.: -tu-aj] – Din fr. tatouage. Vezi definitia »

COLÁJ s. n. 1. legătură permanentă nematrimonială; concubinaj. 2. procedeu de execuție a unor lucrări de pictură sau de ornamentație prin lipirea laolaltă a diferite materiale ori elemente eterogene. ◊ tablou astfel realizat. ◊ spectacol de teatru din diferite fragmente. 3. operație de încorporare în anumite mase alimentare a unor substanțe. (< fr. collage) Vezi definitia »

AJUTÁJ, ajutaje, s. n. Deschizătură ai cărei pereți sunt astfel construiți ca să facă să se scurgă fluidele la anumite presiuni sau viteze. – Fr. ajoutage. Vezi definitia »