sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ. Vezi definitia »

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate]. Vezi definitia »

HIPOTENÁR s.n. Proeminență care formează partea internă medială a palmei, corespunzând mușchilor degetului mic. ♦ (adj.) Eminență hipotenară. [< fr. hypothénar, cf. gr. hypo – sub, thenar – palmă]. Vezi definitia »

NUCLEÁR, -Ă, nucleari, -e, adj. 1. Care aparține nucleului atomic, privitor la nucleul atomic. ◊ Fizică nucleară = ramură a fizicii care se ocupă cu studiul nucleului atomic și al fenomenelor în care nucleul are rolul principal. Chimie nucleară = ramură a chimiei care se ocupă cu studiul nucleului atomic. Reacție nucleară = fenomen de interacțiune între două sau mai multe nuclee atomice (ori constituenți ai lor), în urma căruia se modifică natura, structura, numărul etc. particulelor participante și se dezvoltă o mare cantitate de energie. Energie nucleară = energie obținută prin dezintegrarea atomului în urma unor reacții nucleare; energie atomică. 2. Care se bazează pe energia atomică, pe degajarea de energie atomică sau pe arme atomice. [Pr.: -cle-ar] – Din fr. nucléaire. Vezi definitia »

păstrămár, păstrămári, s.m. 1. (reg. și fam.) persoană căreia îi place pastrama. 2. (înv. și reg.) pastramagiu. Vezi definitia »