RADIOCURENTOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea vitezei curenților marini și pentru transmiterea datelor prin radio. [< radio- + curentometru]. Vezi definitia »

APOCÉNTRU s. n. punct al orbitei unui corp ceresc unde acesta se află la cea mai mare distanță de corpul central în jurul căruia se mișcă. (< fr. apocentre) Vezi definitia »

TELETERMOMÉTRU s.n. Termometru cu citire de la distanță. [Cf. fr. téléthermomètre]. Vezi definitia »

INTERFEROMÉTRU s. n. aparat folosit în interferometrie. (< fr. interféromètre) Vezi definitia »

CONTRACRONOMÉTRU s. n. (sport) cursă ~ = cursă care se cronometrează pentru fiecare concurent în parte. (după fr. /course/ contre la montre) Vezi definitia »