PARTENOGAMÍE s. f. autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, fără participarea nucleului mascul. (< fr. parthénogamie) Vezi definitia »

CRANIOCLAZÍE s. f. zdrobire și extragere a capului la fătul mort, cu ajutorul cranioclastului. (< fr. crânioclasie) Vezi definitia »

CONDUCTOMETRÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică, bazată pe modificarea prin titrare a conductivității soluției titrate. [Gen. -iei. / < fr. conductométrie, germ. Konduktometrie]. Vezi definitia »

ENCULTURÁȚIE s. f. proces de asimilare a unei forme de cultură, prin instruire și educație, pe toată perioada vieții; adaptare culturală. (< engl. enculturation) Vezi definitia »

COSMOBIOLOGÍE s. f. Disciplină care cercetează problemele vieții în cosmos. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. cosmobiologie. Vezi definitia »