APOTÉMĂ, apoteme, s. f. Perpendiculară dusă din centrul unei poligon regulat pe oricare dintre laturile lui. ♦ Înălțimea feței laterale a unei piramide regulate. – Fr. apothème (< gr.). Vezi definitia »

COLÍTĂ¹ s. f. inflamație a colonului³. (<fr. collite) Vezi definitia »

SUPRASTRUCTÚRĂ, suprastructuri, s. f. 1. Totalitatea concepțiilor și instituțiilor politice, juridice, religioase, artistice, filozofice etc. dintr-o anumită formațiune social-economică, generate de baza economică a acestei formațiuni. 2. Totalitatea elementelor care formează partea utilă a unei construcții. 3. Construcție metalică sau de lemn situată deasupra punții principale a unei nave, care cuprinde încăperile de locuit și de deservire. ♦ Ansamblu format din șasiul și caroseria sau platforma unui autovehicul. – Supra- + structură (după fr. superstructure). Vezi definitia »

ACONITÍNĂ s.f. (Chim.) Alcaloid foarte toxic extras din rădăcinile de aconit, folosit în doze mici în medicină. [< fr. aconitine]. Vezi definitia »

ANISIDÍNĂ s.f. Esență aromatică, extrasă din anason, care servește pentru a parfuma unele băuturi alcoolice. [< fr. anisidine]. Vezi definitia »