DIJMÁR, dijmari, s. m. Persoană care strângea dijmele; dijmuitor. – Dijmă + suf. -ar. Vezi definitia »

PARAZITÁR, -Ă, parazitari, -e, adj. 1. (Despre organisme animale sau vegetale) Care trăiește și se hrănește pe seama altui organism; (despre boli, simptome etc.) care este pricinuit de un parazit (1). 2. Fig. (Despre oameni) Care trăiește ca un parazit (2), de parazit; (despre viața, modul de trai al oamenilor) specific paraziților (2). – Din fr. parasitaire. Vezi definitia »

CONSULÁR, -Ă, consulari, -e, adj. Care ține de consul sau de consulat, privitor la consul sau la consulat. ◊ Corp consular = totalitatea consulilor (2) dintr-o țară. – Din fr. consulaire, lat. consularis. Vezi definitia »

REZERVATÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Moștenitor) care are dreptul la rezerva succesorală. // s.n. Stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. [Cf. fr. réservataire]. Vezi definitia »

BECÁR s. m. accident muzical care, pus înaintea unei note, anulează un diez sau un bemol. (< fr. bécarre) Vezi definitia »