corópcă (-ci), s.f. – 1. Ladă de negustor ambulant. – 2. Ramă de fereastră. – 3. Cantitate de 30 de piei tăbăcite. Rus. korobka „ladă” (Cihac, II 73). – Der. coropcar, s.m. (negustor ambulant). Cf. coroagă. Vezi definitia »

SEMIPALMÉTĂ s.f. (Arte) Motiv decorativ vegetal constând din prezentarea frunzei de palmier din profil. [< semi- + palmetă]. Vezi definitia »

COJEÁLĂ, cojeli, s. f. Cojire; (concr.) ceea ce se desprinde prin cojire. – Coji + suf. -eală. Vezi definitia »

TRABÉCULĂ s.f. (Anat.) Formație fibroasă musculară având rol de legătură sau de delimitare. [< fr. trabécule, cf. lat. trabecula – bârnă mică]. Vezi definitia »

PERINÚȚĂ s. f. v. pernuță. Vezi definitia »