Definita cuvantului contumacie
CONTUMACÍE s. f. Absență nejustificată de la judecată a inculpatului ◊ Loc. adv. În contumacie = în lipsă, fără a fi fost prezent la proces. – Din fr. contumace, lat. contumacia.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu contumacie
ALUMINOTERMÍE (‹ fr. {i}; {s} fr. aluminium + gr. thermos „cald”) s. f. Procedeu de obținere a temperaturilor ridicate (c. 3.000 ºC) prin reacția exotermă dintre pulberea de aluminiu și un oxid metalic, folosit la sudarea metalelor, în bombele incendiare etc. A fost descoperit (1859) de N.N. Beketov. Vezi definitia »
SUPERFINÍȚIE s.f. Superfinisare. [Gen. -iei. / < fr. superfinition]. Vezi definitia »
ODONTOSTOMATOLOGÍE s. f. chirurgie dentară. (< fr. odontostomatologie) Vezi definitia »
CLINOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul involuției organismelor animale. [Gen. -iei. / < fr. clinologie, cf. gr. klinein – a turti, logos – știință]. Vezi definitia »
AUTOINFESTÁȚIE s. f. infestare cu forme infecțioase ale unui parazit care se găsește deja în organism. (< auto1- + infestație) Vezi definitia »