CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Funcționar la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează vagoanele. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor. Vezi definitia »

MEDIÓR, mediori, adj. m. (Rar) De statură mijlocie. Vezi definitia »

GRIMÓR s.m. v. grimer. Vezi definitia »

AMPLEXIFLÓR, -Ă adj. (bot.) care îmbrățișează floarea. (< fr. amplexiflore) Vezi definitia »

DEVERSÓR s.n. Instalație așezată într-un curs de apă, într-o conductă sau într-un canal, în vederea menținerii unui nivel constant. ♦ Deschizătură la partea superioară a unui baraj, prin care se scurge surplusul de apă. [< fr. déverrsoir]. Vezi definitia »