AMPLASAMÉNT s. n. 1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc. 2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie. (< fr. emplacement) Vezi definitia »

COMPONÉNT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente) Vezi definitia »

Sortiment culinar italian, asemanator cozonacului. Vezi definitia »

SPECULÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care face speculă cu diferite mărfuri sau produse; afacerist; speculator. [Cf. germ. Spekulant]. Vezi definitia »

EFERÉNT, -Ă adj. Care duce în afară. ◊ Nervi eferenți = nervi prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia corpului; vase eferente = vase care conduc lichidele secretate. [< fr. efférent, cf. lat. effere – a duce în afară]. Vezi definitia »