SELENOLOGÍE s. f. Știință analoagă geologiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția acesteia în timp. – Din fr. sélénologie. Vezi definitia »

LEUCOPENÍE s.f. Boală caracterizată prin scăderea anormală a numărului leucocitelor din sânge. [Gen. -iei. / < fr. leucopénie, cf. gr. leukos – alb, penia – sărăcie]. Vezi definitia »

CONURBÁȚIE s. f. aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe satelit. (< fr. conurbation) Vezi definitia »

hăníe s.f. (înv.) 1. demnitatea unui han. 2. țara unui han. Vezi definitia »

AUTOEPURÁȚIE s. f. proces de purificare naturală a unui mediu poluat de substanțe (an)organice, fără intervenția omului. (< fr. autoépuration) Vezi definitia »