preamăríe, preamăríi, s.f. (înv.) măreție. Vezi definitia »

PARTÍȚIE², partiții, s. f. 1. (Mat.; în expr.) Partiție a unei mulțimi = mulțime formată din submulțimi ale unei mulțimi date, disjuncte două câte două și a căror reuniune este mulțimea dată. 2. (În lingvistica matematică) Clasificare a cuvintelor după flexiune. – Din fr. partition. Vezi definitia »

RETROSPÉCȚIE s. f. v. retrospecțiune. Vezi definitia »

PARASCÂNTÉIE, parascântei, s. f. Dispozitiv montat la locomotive și la cubilouri, care reține particulele solide incandescente, pentru ca acestea să nu iasă pe coș și să provoace incendii. ♦ Ecran izolant, necombustibil, care previne descărcările electrice sau deteriorările pe care acestea le-ar produce. – Din para¹- + scânteie (după fr. pare-étincelles). Vezi definitia »

-PATÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „boală”, „afecțiune”, „suferință”. [< fr. -pathie, it. -patia, cf. gr. patheia]. Vezi definitia »