HIFÉN s. n. (lingv.) reunire a două cuvinte în unul singur pentru a exprima o singură noțiune. (< fr., lat. hyphen) Vezi definitia »

GOBLÉN, goblenuri, s. n. Tapiserie, broderie sau țesătură artistică făcută din fire colorate, reprezentând o imagine plastică. – Din fr. [manufacture des] Gobelins (n. pr.). Vezi definitia »

APPENZELL AUSSERHODEN [ápənțel ausərodən], semicanton în NE Elveției; 243,5 km²; 49,8 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: Herisau. Creșterea animalelor. Turism. Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă adj. 1. de origine internă, produs înăuntrul organismului. ♦ intoxicație ~ă = autointoxicație. 2. (despre fenomene geologice) provocat de forțe din interiorul Pământului. (< fr. endogène) Vezi definitia »

RÖNTGEN¹/ROENTGEN /RÖ'NT-GHEN/ I. s. m. unitate de măsură a dozelor de radiație X, cantitatea de radiații care, în condiții fizice normale, produce, prin ionizarea unui cm³ de aer, o sarcină electrică de un franklin. II. s. n. aparat cu care se produc raze X. (< fr. röntgen) Vezi definitia »