OXIDIMÉTRU s. n. instrument folosit în oxidimetrie. (< fr. oxydimètre) Vezi definitia »

pístru s. m. – Berbec alb cu pete negre pe cap. Sl. pistrŭ „pestriț”, cf. păstrăv, pestriț. – Der. pistrui (var. pestrui), s. m. (pată mică pe față); pistrui, adj. (pestriț, pătat); pistruiat, adj. (cu pistrui), cuvinte folosite în Munt. și Mold. (ALR, I, 26); pistră, s. f. (Mold., pînză groasă); pistrueț, adj. (pătat, cu pistrui); pistruială, s. f. (varietate); împistrui, vb. (a picta, a orna; a broda; a împodobi; a picta ouăle cu ceară și vopsele), probabil prin confuzia lui pistrui „pestriț” a sl. pistriti „a varia” cu sl. pristroiti „a împodobi”; împistritură, s. f. (pictură; podoabă). Vezi definitia »

EXAÉDRU s.n. v. hexaedru. Vezi definitia »

înăúntru adv. – În interior. – Var. (î)nuntru, (î)nontru, (în)l(ă)untru. Mr. năuntru, megl. an(a)untru, istr. (ă)nuntru. Origine obscură. Pare a se baza pe întru, pronunțat untru, pentru a cărui var. cf. umbla și îmbla, înfla și umfla, umple și înple; der. se explică fie prin comp. cu în-, fie, ca în cazul lui înalt, prin fonetică sintactică (în untru › în nuntru). Prezența lui ă este mai puțin clară; se poate datorata unei pronunțări în nuntru, cu aceeași rupere a vocalei ca în prooroc, greer, etc. sau comp. abintro, cf. abintro › abruz. davendrę, sard. aintru. Cuvîntul rom. coincide în parte cu sl. vŭnǫtrĭ, unǫtrĭ „înăuntru”; însă explicația pe baza sl. (Cihac, II, 147; Scriban) nu pare posibilă. După Tiktin și DAR, din lat. in illac intro; după Candrea, de la in ad intro. Cf. Moser 433. Lăuntru pare să fi rezultat în urma unei disimilări de la în năuntru; și de aici der. foarte recent, lăuntric, adj. (interior). – Der. dinăuntru, adv. (în interior), cf. dinafară, dinapoi. Vezi definitia »

AGÉSTRU s.n. Con de dejecție. [Cf. fr. agestre, lat. agester]. Vezi definitia »