FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător]. Vezi definitia »

NEGUȚĂTÓR s. m. v. negustor. Vezi definitia »

ANEMOSPÓR s. m. (bot.) spor împrăștiat prin vânt. (< fr. anémospore) Vezi definitia »

UȘOR, ușori, s.m. Fiecare dintre cei doi stâlpi verticali de care se prind canaturile porțiilor sau ale ușilor; părțile laterale ale tocului ușii sau ferestrei. [Var.: uscior, ușcior s.m.] – Lat. osteolum Vezi definitia »

RADIOOPERATÓR, -OÁRE s.m. și f. Operator radio. [Et. incertă]. Vezi definitia »