CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »

covășíță, covășíțe, s.f. (reg.) specie de iarbă. Vezi definitia »

plátoșă (-e), s. f. – Cuirasă, plastron, carapace. Origine incertă. Baza cuvîntului este lat. med. plata „placă”, germ. Platte, cf. ceh. plát „placă”, platy „cuirasă” (Cihac, II, 262). Probabil se datorează der. cu suf. -oș (*platoș „făcut din plăci”) sau poate pronunțării mag. a lat. med. platus. – Der. împlătoșa, vb. (a acoperi cu platoșe). Vezi definitia »

zidăreásă s. f., g.-d. art. zidărései; pl. zidărése Vezi definitia »

Substanță, de obicei chimică, adăugată într-un produs alimentar pentru a-i ameliora ameliora calitațile (gust, culoare, rezistență, etc.) Vezi definitia »