OSTEOBLASTÓM s. n. formă rară, benignă, de osteosarcom, caracterizată prin producerea de țesut osos pur. (< fr. ostéoblastome) Vezi definitia »

SUPRAÓM s. m. termen care desemnează ideea omului desăvârșit, cu calități excepționale. ◊ (la Nietzsche) tipul omului superior prin voință. (după germ. Ubermensch, fr. surhomme) Vezi definitia »

PRODRÓM s. n. 1. introducere în studiul unei științe. 2. simptom care precedă sau anunță apariția unei boli. (< fr. prodrome) Vezi definitia »

pom (pómi), s. m. – 1. Arbore fructifer. – 2. Brad de Crăciun. – 3. Creangă care la înmormîntările tradiționale reprezintă arborele-vieții și trecerea pe lumea cealaltă. – Mr., megl. pom. Lat. pōmus (Pușcariu 1349; Candrea-Dens., 1419; REW 6645), cf. poamă. – Der. pomet (var. pomăt, mr. pomet), s. n. (cantitate de fructe; livadă), care poate reprezenta direct lat. pōmētum (Pușcariu 1350; Candrea-Dens., 1420; REW 6642), cf. it. pometo; împomat, adj. (plantat); pomușel, s. m. (mușchi, Bryum argenteum); pomărit, s. n. (arboricultură). Der. neol. pomicultor, s. m., din fr. pomiculteur; pomicultură, s. f. (arboricultură); pomolog, s. m. (arboricultor); pomologie, s. f. (arboricultură). Vezi definitia »

NEVROTÓM s. n. instrument folosit în nevrotomie. (< fr. névrotome) Vezi definitia »