ALEXANDRINÍSM s. n. 1. ansamblu de manifestări ale civilizației elenistice din Alexandria. 2. sistem filozofic al școlii alexandrine. 3. stil ornat, subtil și uneori obscur, propriu poeților greci din epoca alexandrină. 4. caracter rafinat, erudit, subtil și decadent al unei arte, al unei filozofii. (< fr. alexandrinisme) Vezi definitia »

TEOPASCHISM [sursa? – CM] doctrina care consideră că moartea lui Hristos este răscumpărătoare pentru omenire. Vezi definitia »

NEOLOGÍSM s. n. cuvânt nou, împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. *accepție nouă a unui cuvânt. (< fr. néologisme) Vezi definitia »

FIZICALÍSM s. n. concepție neopozitivistă potrivit căreia limbajul fizicii ar fi limbajul tuturor științelor. (< fr. physicalisme) Vezi definitia »

EXISTENȚIALÍSM s. n. Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană, trăirea afectivă a existenței de către individ. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus. Vezi definitia »