CHEMOTAXÍE, chemotaxii, s. f. (Biol.) Chemotactism. – Din germ. Chemotaxia. Vezi definitia »

-LOGÍE Element secund de compunere savantă, cu sensul de „disciplină”, „știință”, „expunere științifică”. [< fr. -logie, it. -logia, cf. gr. -logia < logos – cuvânt, discurs]. Vezi definitia »

POLITROFÍE s. f. 1. exces de nutriție. 2. (biol.) capacitate de adaptare la nutriție diferențiată. (< fr. polytrophie) Vezi definitia »

SUPRAEXCITÁȚIE s.f. Supraexcitare. [Gen. -iei. / cf. fr. surexcitation]. Vezi definitia »

PROTEINOTERAPÍE s. f. terapeutică bazată pe utilizarea de proteine. (< fr. protéinothérapie) Vezi definitia »