AMINTÍRE, amintiri, s. f. I. Faptul de a(-și) aminti. ◊ Loc. adv. În amintirea cuiva (sau a ceva) = ca semn că cineva (sau ceva) n-a fost dat uitării. II. 1. Imagine păstrată în memorie, lucru amintit. 2. (La pl.) Gen de producție literară în care scriitorul descrie fapte din propria viață. Vezi definitia »

CONTRATIPÁRE s.f. (Poligr.) Obținerea de contratipuri. [< contratip]. Vezi definitia »

trei litere expr. (glum., eufem.) fund, șezut. Vezi definitia »

vagabondáre s. f., g.-d. art. vagabondắrii; pl. vagabondắri Vezi definitia »

RĂSUNÁRE, răsunări, s. f. (Rar) Acțiunea de a răsuna și rezultatul ei; sunet; zgomot. – V. răsuna. Vezi definitia »