prișcopálă, prișcopále și prișcopăli, s.f. (reg.) 1. pușcoci de soc. 2. (în forma: priscopală) pocnitoare făcută de copii dintr-un bulgăre de lut muiat cu apă. Vezi definitia »

BRONHIÓLĂ s.f. Ramificație terminală a bronhiilor. [< fr. bronchiole]. Vezi definitia »

OPONÉNȚĂ s.f. Opoziție. [Et. incertă]. Vezi definitia »

tóbă (-be), s. f. – 1. Tambur. – 2. Culoare la jocul de cărți. – 3. Un tip de salam. – Var. Mold., Trans. dobă (și der.). Mag. dob (Tiktin; Gáldi, 89 și 150). – Der. tobaș, s. m. (Trans., toboșar), din mag. dobos, dublet al lui toboș, s. m. (tort), cf. sb. doboš „tartă”. Este bg. toba care pare că provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234). Vezi definitia »

CAMPADÚRĂ, campaduri, s. f. Deschizătură în acoperișul unei case țărănești, pentru a lăsa să iasă fumul. – Et. nec. Vezi definitia »