IȚARI, s.m., pl.de la IȚAR, cioareci, nădragi,pantaloni țărănești din aba, dimie, pânză groasă. Vezi definitia »

CĂSĂTORÍ, căsătoresc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni prin căsătorie cu cineva. – Din căsător (înv. „soț” < casă¹ + suf. -ător). Vezi definitia »

CATÁRI s. m. pl. adepți ai unei secte maniheiste din evul mediu (în sud-vestul Franței), care respingea sfintele taine ale bisericii și nega purgatoriul și posibilitatea mântuirii. (< fr. cathares) Vezi definitia »

DIOSCÚRI s. m. pl. (mit.) supranumele a două divinități străvechi (Castor și Polux), frați gemeni, patroni ai tineretului și ai exercițiilor fizice. (< fr. dioscures) Vezi definitia »

misarí vb. IV (reg.) a practica meseria de măcelar; a măcelări, a strivi. Vezi definitia »