ORATORÍSM s. n. (Rar) Oratorie. – Orator + suf. -ism. Vezi definitia »

TABUÍSM s. n. caracter de tabu, interdicție bazată pe tabu. (< tabui + -ism) Vezi definitia »

MINITURÍSM s. n. turism de mică amploare. (< fr. mini-tourisme) Vezi definitia »

PLEONÁSM, pleonasme, s. n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, construcții, propoziții etc. cu același înțeles. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pléonasme. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »