plângând, -ă, adj. (înv.) care produce sunete tânguitoare, triste. Vezi definitia »

MAGISTRÁND s.m. Licențiat în teologie care urmează magisteriul. [După doctorand]. Vezi definitia »

ORICẤND adv. 1. În orice timp, indiferent când, totdeauna, orișicând. 2. (Precedat de prep. „ca”, „decât”, în comparații) în oricare alt moment. – Ori + când. Vezi definitia »

FLORIBÚND, -Ă, floribunzi, -de, adj. Care are multe flori, care înflorește abundent. – Din lat. floribundus. Vezi definitia »

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond. Vezi definitia »