PLAFÓN s. n. 1. tavan. 2. cifră-limită, care nu poate fi depășită (în operații financiare, de planificare etc.). 3. nivel de altitudine. ◊ înălțime maximă pe care o poate atinge un avion. ◊ altitudine (partea inferioară) la care se găsește un strat de nori. (< fr. plafond) Vezi definitia »

pripón (pripoáne), s. n. – 1. Odgon, funie cu care se leagă un animal la un țăruș. – 2. Stîlp, țăruș care servește la legat. – 3. Cîrmac, undiță, paragat. Sl. prĕponŭ „obstacol” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 57), cf. sl. pripona, cuvînt cu sens obscur (Miklosich, Lexicon, 677), bg., sb., cr. pripon. – Der. priponi, vb. (a lega un animal la un țăruș, mai ales un cal sau o capră; Arg., a încătușa); priponeală, s. f. (acțiunea de a lega). Vezi definitia »

RAIÓN, raioane, s. n. 1. Unitate teritorial-administrativă în România (între 1950 și 1968) în cadrul unei regiuni sau a orașului București. 2. Parte a unui magazin unde se găsesc mărfuri de același fel. [Pr.: ra-ion] – Din (1) rus. raion, (2) fr. rayon. Vezi definitia »

vitión (-oánă), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold. – Der. vitioni, vb. refl. (a subția, a slăbi); vitionime, s. f. (slăbiciune). Vezi definitia »

MARÓN, -Ă adj. Animal maron = animal domestic care a revenit în starea de sălbăticie. [< fr. marron]. Vezi definitia »