BRETÓN², -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a peninsulei Bretagne (Franța), descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor² (1), privitor la bretoni². 3. S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni² (1). – Din fr. breton. Vezi definitia »

DECATRÓN s. n. tub cu descărcări electrice în gaze cu catod rece, dispozitiv de numărare și înregistrare în telecomunicații. (< fr. décatron) Vezi definitia »

MORIÓN² s. n. 1. cască, coif cu marginile răsfrânte în sus. 2. varietate de cuarț brun-închis, folosită la confecționarea bijuteriilor. (< fr. morion) Vezi definitia »

AUTOFÓN, -Ă, autofoni, -e, adj. (Despre instrumente muzicale de tipul clopoțelului, gongului etc.) Care produce sunete exclusiv prin vibrarea componentelor sale elastice, fără ajutorul unei tensiuni speciale. [Pr.: a-u-] – Din engl. autophone. Vezi definitia »

JAMBÓN s.n. Șuncă din pulpă de porc sărată și fiartă sau afumată. [< fr. jambon]. Vezi definitia »