FARINGIÁN, -Ă adj. referitor la faringe. (< fr. pharyngien) Vezi definitia »

RĂCÁN, răcani, s. m. (Depr.) Recrut (în armată). – Probabil contaminare între rec[r]ut și râtan. Vezi definitia »

HIMALAIÁN, -Ă adj. din Himalaia. ♦ limbi himalaiene = limbi din familia tibeto-birmană vorbite în regiunile învecinate cu Himalaia. (< fr. himalayen) Vezi definitia »

indián (indiánă), adj. – Care face parte din populația Indiei. De la India (sec. XIX). – Der. indienesc, adj. (indian), sec. XVII, astăzi înv.; indic, adj. (indian); indian, s. m. (locuitor din India); indian, s. n. (țesătură de bumbac fină, pentru lenjerie); indiană, s. f. (prăjitură cu frișcă acoperită cu ciocolată); indiancă, s. f. (locuitoare din India); indienește, adv. (ca indienii). Vezi definitia »

ciorán (-ni), s. m. – (Arg.) Hoț, borfaș. Țig. čor „hoț”, cu suf. -an. – Der. ciorănie, s. f. (hoție); ciordi, vb. (a fura, a șterpeli), din țig. čor-, aorist čordom „a fura” (Graur, Rom., LII, 565; Graur 186; Juilland 162), cf. țig., sp. chorar „a fura”, choruy „a fura” (Besses 64); ciordeală, s. f. (furtișag); ciorditor, s. m. (hoț); cioreca, vb. (Trans. de Nord, a fura); ciorti, vb. (a fura); ciordăni, vb. (a fura cu pretextul de a veni cu colindul), compunere umoristică de la ciordi cu iordăni, pe care DAR o interpretează numai în sensul ultimului cuvînt. Toți termenii aparțin argoului. Ciorîng, s. m. (păstor) reprezintă gen. de la același cuvînt țig. čorango „de hoț” (Tiktin; Drăganu, Dacor., VII, 132); der. ciorînglav, s. m. (poreclă dată țiganilor; plantă nedeterminată), cu o terminație greșit identificată, probabil țig. (Tiktin; DAR; Graur 138); sensul de „plantă” este o confuzie cu ciornoglav, din bg. černoglava „cu capul negru”. Vezi definitia »