LALOPLEGÍE s. f. paralizie a mușchilor vorbirii. (< fr. laloplégie) Vezi definitia »

PROPOZÍȚIE s.f. 1. Unitatea sintactică cea mai simplă prin care se exprimă de obicei o judecată sau o idee. ♦ (Log.) Îmbinare de cuvinte care exprimă o idee completă. 2. (Mat.) Teoremă care servește demonstrației unei teoreme mai importante sau stabilirii unui rezultat fundamental dintr-un capitol al matematicii. 3. Cea mai mică construcție muzicală, care se încheie printr-o cadență oarecare. [Gen. -iei, var. propozițiune s.f. / cf. fr. proposition, lat. propositio]. Vezi definitia »

HORMONOLOGÍE s. f. Ramură a endocrinologiei care studiază originea, structura și activitatea hormonilor. – Din fr. hormonologie. Vezi definitia »

IMPLANTOLOGÍE s. f. Disciplină medicală care studiază implanturile și transplanturile de organe în chirurgia generală, stomatologie etc. – Din fr. implantologie. Vezi definitia »

PRODENȚÍE, prodenții, s. f. (Med.) Orientarea spre înainte a dinților. – Din germ. Prodentie. Vezi definitia »