PERCÚȚIE s.f. 1. Metodă de diagnosticare a unor boli după sunetul rezultat prin lovirea înceată și repetată a regiunii examinate. 2. Lovire, ciocnire, izbire. ♦ Instrument de percuție = instrument la care se cântă prin lovirea unei membrane, a unei lame, a unei coarde etc. 3. Lovire, izbire a capsei unui cartuș, a unui focos. [Gen. -iei, var. percuțiune s.f. / < fr. percusion, lat. percutere – a lovi]. Vezi definitia »

NISIPĂRÍE, nisipării, s. f. 1. Carieră de nisip (1). 2. (Colectiv) Nisip mult (îngrămădit de ape sau de vânt); loc cu asemenea nisip. – Nisip + suf. -ărie. Vezi definitia »

scopoșénie, scopoșénii, s.f. (înv.) țel, țintă, obiectiv. Vezi definitia »

CRISTALOMETRÍE s. f. disciplină care studiază formele geometrice ale cristalelor. (< fr. cristallométrie) Vezi definitia »

ANOMÍE¹ s. f. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme. (< fr. anomie) Vezi definitia »