ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »

AZOTIMÉTRU s. n. aparat pentru dozarea azotului. (< fr. azotimètre) Vezi definitia »

LACTODENSIMÉTRU s. n. lactometru. (< fr. lactodensimètre) Vezi definitia »

SFEROMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea curburii suprafețelor sferice. [< fr. sphéromètre, cf. gr. sphaira – sferă, metron – măsură]. Vezi definitia »

LIZIMÉTRU, lizimetre, s. n. Instalație specială cu ajutorul căreia se colectează și se măsoară cantitatea de apă infiltrată într-un anumit volum de sol în vederea studierii capacității de înmagazinare a apei pe diferite tipuri de sol. – Din fr. lysimètre. Vezi definitia »