ACCÉNT, accente, s. n. 1. Scoaterea în relief a unei silabe, a unui cuvânt etc., prin mărirea intensității vocii sau prin intonație. ♦ Semn grafic care se pune uneori deasupra unei vocale, pentru a arăta că silaba respectivă este accentuată. ♢ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a da (unei probleme) o atenție deosebită, a-i arăta un interes deosebit. ♦ Semn grafic întrebuințat în scrierea unor limbi, pentru marcarea timbrului unor vocale. Accent grav. 2. Fel particular de a pronunța cuvintele într-o limbă sau într-un dialect. 3. Intonație afectivă; ton. – Fr. accent (lat. lit. accentus). Vezi definitia »

CROASÁNT, -E s. n. corn preparat din foitaj. (< fr. croissant) Vezi definitia »

CONCURÉNT, -Ă I. adj. 1. care face concurență altuia. 2. (mat.; despre linii, planuri) care au un punct, o dreaptă comună, care se intersectează. 3. care tinde către același rezultat. II. s. m. f. 1. participant la o competiție sportivă. 2. negustor, producător care face concurență altora. (< fr. concurrent, lat. concurrens) Vezi definitia »

FRUTESCÉNT, -Ă adj. (Despre tulpini) Care se întărește fără a ajunge la perfectă lignificare; (despre plante) care are astfel de tulpină. [Pl. -nți, -nte. / cf. lat. frutescens, fr. frutescent]. Vezi definitia »

PALPITÁNT, -Ă adj. Emoționant, interesant, pasionant. [Cf. fr. palpitant]. Vezi definitia »