FURCÁR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar. Vezi definitia »

far, faruri s. n. ochi. Vezi definitia »

Ar fi educativ sa se foloseasca doar Dictionarul Limbii Romane, si sa nu se mai utilizeze toate proprunerile stupidețrimise de mai stiu eu cine. Nu se stie ce educatie au primit toti acei care fac propuneri. Cu stima Maria, Vezi definitia »

stihár (-re), s. n. – Veșmînt, ornament liturgic. Mgr. στιχάριον, ngr. στιχάρι (Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 136), cf. sl. sticharŭ. Vezi definitia »

MĂNUȘÁR, (1) mănușari, s. m., (2) mănușare, s. n. 1. S. m. Persoană care confecționează mănuși (1); fabricant sau negustor de mănuși. 2. S. n. Mănușă de protecție (folosită la manipularea unei bucăți de metal fierbinte). [Var.: (1) mânușár s. m.] – Mănușă + suf. -ar. Vezi definitia »