mezín (mezíni), s. m. – Fiul cel mai mic. Sl. mĕzinŭ (Candrea, II, 194; Tiktin; Berneker, II, 55; Conev 59). Der. din lat. medianus (Pușcariu 1065) e improbabilă. Vezi definitia »

BLONDÍN, -Ă adj. (adesea s.f.) Blond(ă). [< fr. blondin]. Vezi definitia »

EXTRAFÍN, -Ă adj. Foarte fin, de cea mai bună calitate. [Cf. fr. extra-fin]. Vezi definitia »

MEZANÍN, mezanine, s. n. Etaj mai scund situat între parter și primul etaj. – Din fr. mezzanine, it. mezzanino, germ. Mezzanin. Vezi definitia »

HIALÍN, -Ă adj. care are înfățișarea, transparența sticlei; vitros. (< fr. hyalin) Vezi definitia »