Definita cuvantului fulgurație
FULGURÁȚIE s. f. 1. fulgere fără tunet în regiunile înalte ale atmosferei. 2. scânteie electrică de înaltă frecvență pentru cauterizări. 3. (fig.) emanație bruscă. (< fr. fulguration, lat. fulguratio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu fulgurație
DIACRONÍE s. f. evoluție în timp a unui proces, a unui ansamblu de fenomene. (< fr. diachronie) Vezi definitia »
CACOGRAFÍE s.f. Ortografiere greșită. [Gen. -iei. / < fr. cacographie, cf. gr. kakos – rău, graphein – a scrie]. Vezi definitia »
POLNOGLASÍE s. f. Fenomen lingvistic caracteristic limbilor slave de est, care constă în prezența grupurilor de sunete „oro”, „olo”, „ere” între consoane, corespunzând grupurilor „ra”, „la”, „re”, „le” din vechea slavă. – Din rus. polnoglasie. Vezi definitia »
EOLIZÁȚIE s.f. Totalitatea transformărilor pe care le suferă rocile în deșerturi, în condițiile scrijelirii și polizării lor de către vânturile puternice care transportă particule de nisip în suspensie, sau prin saltație (în funcție de dimensiuni); pietrișurile supuse eolizației au suprafețe scrijelite, satinate uneori, prezentând fațete, muchii sau noduli (dreikantere). – [Sursa: M. Ielenicz și colaboratorii, Dicționar de geografie fizică, Editura Corint, București, 1999] Vezi definitia »
NANOSOMÍE s. f. nanism. (< fr. nanosomie) Vezi definitia »