STÂNG, -Ă, stângi, adj. 1. (Despre părți sau organe ale corpului) Așezat în partea corpului în care se află inima. ♦ (Substantivat) a) (La m. sg. art.) Piciorul stâng (1). b) (La f. sg. art.) Mâna stângă (1). 2. Care se află de partea sau în direcția mâinii stângi (1) (când cineva stă cu fața în direcția în care este orientat un lucru sau o ființă). ♦ (Substantivat, f. sg. art.) Partea sau direcția stângă. (2). ◊ Expr. A ține stânga = a merge pe partea stângă a unui drum. (Fam.) A trage (sau a da, a face) la stânga = a fura. 3. Care reprezintă gruparea radicală a unui partid, a unei adunări, a unei organizații politice; care se alătură unei astfel de grupări. ♦ (Substantivat, f. art.) Aripa radicală a unui partid, a unei școli filozofice etc. ◊ Loc. adj. De stânga = partizan al unei politici radicale. – Lat. *stancus (= stanticus) „obosit”. Vezi definitia »

ANTIFÉDING (‹ engl.) adj. (Despre instalații de radiocomunicații sau despre părți ale acestora) Care are proprietatea de a reduce sau de a compensa fenomenele de feding. Vezi definitia »

PING-PÓNG s. n. tenis de masă. (< fr., engl. ping-pong) Vezi definitia »

sniffing, sniffinguri s. n. (tox.) v. sniff. Vezi definitia »

ANTIGÁNG adj. inv. îndreptat împotriva gangurilor, a bandelor de răufăcători. (< fr. antigang) Vezi definitia »