Definita cuvantului funcție
FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu funcție
NUTÁȚIE s. f. 1. oscilația axei unui astru în cursul mișcării de precesie; (spec.) oscilația axei Pământului într-o perioadă de 18 ani și 8 luni. 2. una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și care face să oscileze axa de rotație proprie corpului. 3. (med.) basculare înainte a bazei sacrului și înapoi a coccisului, produsă spontan în cursul nașterii. ◊ oscilație a capului. 4. mișcare de oscilație descrisă de plante în timpul creșterii. (< fr. nutation, lat. nutatio) Vezi definitia »
BĂRBIERÍE, (2) bărbierii, (Înv.) 1. Meseria de bărbier. 2. Frizerie. [Pr.: -bi-e-] – Din bărbier + suf. -ie. Vezi definitia »
ANGELOLATRÍE s.f. Erezie care constă în adorarea îngerilor. [Gen. -iei. / < fr. angélolâtrie, cf. gr. angelos – înger, latreia – cult]. Vezi definitia »
MAGNETOTERAPÍE, magnetoterapii, s. f. (Med.) Fizioterapie cu ajutorul câmpurilor magnetice. – Din fr. magnétothérapie. Vezi definitia »
SELÉCȚIE s. f. 1. alegere de persoane sau lucruri după un anumit criteriu și cu un anumit scop; selecționare. ◊ (lingv.) operație prin care sunt alese unități din axa paradigmatică. 2. (biol.) proces natural ori provocat care favorizează supraviețuirea sau înmulțirea preferențială a anumitor indivizi. ♦ ~ naturală = supraviețuirea și continua evoluție a speciilor animale și vegetale cu o mai mare putere de adaptare la mediu și dispariția celor mai puțin dotate; ~ artificială = metodă de ameliorare a speciilor animale și vegetale în selecționarea în vederea reproducției a indivizilor care întrunesc cele mai multe calități biologice. 3. (mat.) orice mulțime finită de elemente observate. ◊ (stat.) parte selectată dintr-o colectivitate spre a servi la o cercetare selectivă. 4. operație de alegere efectuată de un selector telefonic pentru a asigura legătura între doi abonați ai unei centrale automate. (< fr. sélection, lat. selectio) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z