păduchél, păduchéi, s.m. (reg.) păduche mic; păducheaș. Vezi definitia »

ERIZIPÉL s.n. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea unei părți din piele și prin febră; (pop.) brâncă, orbalț. [< fr. érysipèle, cf. gr. erysipelas]. Vezi definitia »

vătăjél, vătăjéi, s.m. (înv.) 1. șef de muncitori la o moșie. 2. cavaler de onoare la nuntă. 3. comisar sau subcomisar de mahala. Vezi definitia »

GASTROCÉL s.n. Hernie a stomacului. [< fr. gastrocèle, cf. gr. gaster – stomac, kele – hernie]. Vezi definitia »

HÁSPEL, haspeluri, s. n. 1. Mașină folosită la finisarea țesăturilor și a pieilor. 2. Mașină care trece firele de pe țevi sau de pe bobine pe sculuri, pentru a forma pachete de bumbac. – Din germ. Haspel. Vezi definitia »