ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Fr. attribution (lat. lit. attributio, -onis). Vezi definitia »

DUODENOSTOMÍE s.f. (Med.) Creare chirurgicală a unei comunicații între duoden și exteriorul organismului. [Gen. -iei. / < fr. duodénostomie, cf. lat. duodenum – duoden, gr. stoma – deschidere]. Vezi definitia »

AUTOTOMÍE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie. Vezi definitia »

INTERGLACIÁȚIE s.f. Interval de timp dintre două glaciații. [Gen. -iei. / cf. fr. interglaciation]. Vezi definitia »

PLIÉ, plieuri, s. n. (Cor.) Îndoire lentă a picioarelor cu genunchii în afară, urmată de întinderea lor. – Din fr. plié. Vezi definitia »