VECHÍME s. f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie. – Vechi + suf. -ime. Vezi definitia »

TÉME, tem, vb. III. 1. Refl. A fi cuprins de sentimentul fricii, a simți teamă. ◊ Expr. Cine e mușcat de șarpe se teme și de șopârlă = cel pățit e fricos, prevăzător. Mă tem... = mi-e teamă că..., mi se pare că..., socotesc că... ♦ A fi îngrijorat, a-și face griji. 2. Tranz. (Pop.) A fi gelos; a bănui, a suspecta pe cineva de infidelitate în căsnicie. – Lat. timĕre (= timere). Vezi definitia »

mișeláme s.f. (înv.) sărăcime. Vezi definitia »

AQUI TERME [ḁcvi], oraș în Italia (Piemont); 21,7 mii loc. (1981); Constr. de mașini. Ape termale sulfuroase (74ºC). Stațiune balneară. Vezi definitia »

HALF-TIME s. n. Repriză sportivă. [Pr.: haftáim] – Cuv. engl. Vezi definitia »