HARABABÚRĂ, harababuri, s. f. Dezordine, învălmășeală, încurcătură; gălăgie, scandal. [Var.: arababúră s. f.] – Cf. tc. ana babulla. Vezi definitia »

TELEMĂSÚRĂ, telemăsuri, s. f. Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate, după traducerea ei într-o mărime intermediară, la recepție urmând să se facă traducerea inversă. – Din fr. télémesure. Vezi definitia »

MIOZÍNĂ s.f. Substanță albuminoidă care se găsește în țesutul muscular. [Pron. mi-o-. / < fr. myosine, cf. gr. mys – mușchi]. Vezi definitia »

CATÉDRĂ s.f. 1. Masă specială, ridicată de obicei pe o estradă, de unde profesorul explică lecția. ◊ A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, afectat. ♦ Tron arhieresc, din piatră sau din lemn, instalat în biserica principală a unei eparhii. 2. post în învățământ, funcție de profesor. ♦ Unitate de bază în învățământul superior, în cadrul căreia se desfășoară activitatea didactică, metodică și de cercetare științifică la o disciplină. ♦ (Fig.) Profesorat, învățământ. [< lat. cathedra – jeț, fr. cathedre]. Vezi definitia »

POTÍCĂ² s. f. v. potecă. Vezi definitia »