apél (apéluri), s. n. – 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv. – 2. Recurs. Fr. appel. Sensul 1 este termen școlăresc și militar; sensul 2 și der. săi sînt termeni juridici. – Der. apela, vb. (a face recurs); apelabil, adj.; apelant, s. m.; apelați(un)e, s. f. (chemare, denumire; apel, recurs); apelativ, adj. Vezi definitia »

cel care poate vorbi fara sa-si miste buzele Vezi definitia »

SUGÉL, sugei, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori purpurii, trandafirii sau albe (Lamium purpureum). ◊ Sugel alb = plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe (Lamium album). ◊ Compus: sugel-galben = plantă erbacee cu frunzele pețiolate și flori galbene-aurii (Galeobdolon luteum). 2. (Pop.) Panarițiu. – Lat. sigillum (după suge). Vezi definitia »

PLEUROCÉL s. n. hernie a plămânului și a pleurei. (< fr. pleurocèle) Vezi definitia »

PĂTRĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, pătrățele, s. n. și f. Diminutiv al lui pătrat (1). ♦ Mic obiect în formă de cub sau de paralelipiped. – Pătrat + suf. -el, -ea, -ică. Vezi definitia »