TURCÍT, -Ă, turciți, -te, adj. Care a adoptat limba, obiceiurile și, în special, religia turcilor. – V. turci. Vezi definitia »

CELOCHÍT s.n. Chit alcătuit pe bază de bitum moale, cu adaos de fibre de celuloză, folosit la executarea izolațiilor hidrofuge. [< cel(uloză) + chit – nume comercial]. Vezi definitia »

PLEOSCĂÍT, pleoscăituri, s. n. Faptul de a pleoscăi; plescăit. – V. pleoscăi. Vezi definitia »

OOFÍT s.n. (Biol.) Plantă în stare de ovul sau de spor. [< fr. oophyte, cf. gr. oon – ou, phyton – plantă]. Vezi definitia »

MAGNETÍT s. n. oxid natural de fier, negru, cu proprietăți magnetice. (< fr. magnétite) Vezi definitia »