PROTÉZĂ s.f. 1. Aparat, piesă care înlocuiește un organ (sau o parte dintr-un organ) al corpului. ♦ Înlocuire chirurgicală a unui organ cu o piesă artificială. 2. (Fon.) Adăugare a unui sunet la începutul unui cuvânt fără ca acesta să-și schimbe înțelesul. [Var. prosteză s.f. / < fr. prothèse, cf. gr. prosthesis]. Vezi definitia »

chipótă (-te), s. f. – Chișiță. Rus. kipot (Byhan 327). Cuvînt rar, lipsește în general din dicționare. Vezi definitia »

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă. Vezi definitia »

LIZIÉRĂ, liziere, s. f. 1. Margine a unei păduri unde se interferează pădurea cu terenul neîmpădurit. 2. Fâșie îngustă de stofă, de mătase etc. aplicată ca garnitură la cusăturile sau la îndoiturile unui obiect de îmbrăcăminte. 3. Margine longitudinală a unei bucăți de țesătură, pe care se imprimă marca fabricii și calitatea țesăturii. [Pr.: -zi-e-] – Din fr. lisière. Vezi definitia »

LĂCRIMÍȚĂ, lăcrimițe, s. f. (Reg.) Lăcrimioară (1). – Lacrimă + suf. -iță. Vezi definitia »