VÉNIE s.f. (Liv.) 1. Indulgență, iertare; bunăvoință; pronie. 2. Suplicare. [Gen. -iei. / < lat., it. venia]. Vezi definitia »

lăscáie (lăscắi), s. f. – Para, aspru, monedă divizionară de cupru, valoare, înv., paritate. – Var. lescaie, lețcaie. Rut. ljackyj „polonez”, pol. lakci „polonez” (Tiktin; DAR). Se folosește puțin la pl., principalul său înțeles fiind acela de termen de comparație, pentru a indica un obiect fără valoare ca sp. pito, pizca. – Lăscăiață, s. f. (Olt., Banat, oală cu două toarte) pare să se explice prin ideea de „oală fără valoare, hîrb” (Candrea). Vezi definitia »

ACUZÁȚIE, acuzații, s. f. Acuzare, învinuire, învinovățire. – Din fr. accusation, lat. accusatio. Vezi definitia »

MACROGRAFÍE s. f. studiu al structurii metalelor și aliajelor făcut cu ochiul liber sau cu lupa. (< fr. macrographie) Vezi definitia »

GANGLIOPATÍE s. f. denumire generică pentru maladiile ganglionilor. (< fr. gangliopathie) Vezi definitia »