TÁRTORIȚĂ, tartorițe, s. f. Drăcoaică, diavoliță; fig. femeie rea, afurisită. – Tartor + suf. -iță. Vezi definitia »

náulmă, náulme, s.f. (înv.) taxă pentru transportul pe apă; navlu. Vezi definitia »

gazdă, gazde s. f. 1. proprietara unui bordel, matroană. 2. (intl.) tăinuitor de lucruri furate. 3. (intl.) persoană care ascunde infractori de poliție. Vezi definitia »

HIRUDINÍNĂ s.f. Substanță anticoagulantă, secretată de glande situate în cavitatea bucală a lipitorilor. [< fr. hirudinine]. Vezi definitia »

ALBITÚRĂ, albituri, s. f. 1. (La pl.) Rufărie. 2. Nume generic dat exemplarelor mici de plătică, babușcă etc. 3. (Reg.) Nume dat rădăcinilor de pătrunjel și de păstârnac. 4. (Tipogr.) Mici piese de plumb care servesc la completarea spațiului alb dintre litere, cuvinte sau rânduri; p. ext. spațiu alb între rânduri. – Din alb² + suf. -(i)tură. Vezi definitia »