CANTÓN s.n. 1. Clădire construită lângă o șosea sau lângă o cale ferată, înzestrată cu aparate de semnalizare, de protecție și de supraveghere a drumurilor respective, servind și ca locuință cantonierului. ♦ Sector al unui drum. 2. Unitate în administrația pădurilor, în care activează pădurarul; locuință de pădurar. 3. Unitate teritorial-administrativă care se întâlnește în unele țări (Elveția, Franța etc.). 4. (Arhit.) Una dintre cele patru ogive care compun o boltă în cruce. [< fr. canton]. Vezi definitia »

a avea nailon expr. (intl.) a atrage, a seduce Vezi definitia »

GAZBETÓN s.n. Beton poros folosit ca izolant termic și acustic. [< germ. Gazbeton]. Vezi definitia »

ploión sn.n sg. (reg.) ploaie mare cu grindină. Vezi definitia »

ETIMÓN s. n. cuvânt de bază din care provine un cuvânt al unei limbi; etimologie (2). (< fr. étymon) Vezi definitia »